Ipocrizia din spatele indemnului la vot

Muschiul Gandirii

Dupa cum stim, cuvantul democratie provine din cuvintele grecesti demos — oameni si kratos — putere, adica oamenii care detin puterea.

Dar stiti de unde provine cuvantul idiot? Tot de la greci. Idiōtēs erau oamenii preocupati doar de viata privata, neinteresati de viata sociala si politica.

Ca sa nu ne incadram in categoria idiōtēs, haideti sa vedem rolul democratiei in viata unor oameni, dar si rolul oamenilor intr-o democratie.

O familie de romani intre oameni

Sa luam cazul traditionalei familii Popescu, formata din Domnul Popescu, politist, Doamna Popescu, profesoara, si Copilul Popescu, student voluntar intr-un ONG, din Craiova.

O sa ii plasez in cele trei dimensiuni sociale ale existentei lor. Cuvintele social/ societate in sine sunt problematice, deoarece sunt folosite in mai multe sensuri si au mai multe straturi:

Convivialitate — Atunci cand cei trei Popesti merg in vacanta la Balcic, vor interactiona cu turistii si localnicii in baza unor reguli nescrise. Le putem spune regulile bunului simt. Ei stiu ca e politicos sa saluti si sa raspunzi la salut, ca trebuie sa-ti platesti consumatia la restaurant si ca nu e permis sa te asezi pe prosopul altuia pe plaja. Nu e nevoie sa cunoasca legile din Bulgaria pentru a avea o vacanta civilizata. Functiile lor de acasa nu intereseaza oamenii de pe plaja. Ordinea naturala, nestructurata si nereglementata, in care oamenii traiesc si sunt in contact, poarta numele de convivialitate.

Comunitate – Acasa, in Craiova, Popestii sunt membri ai unor comunitati, mai stranse sau mai largi. Toti fac parte din larga comunitate umana, cea a romanilor, cea a craiovenilor, cea a vorbitorilor de limba engleza cu accent est-european. Domnul Popescu este membru al comunitatii sahistilor din parcul cartierului. Doamna Popescu este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai bune profesoare de matematica din oras. Copilul Popescu este liderul informal al unei mici comunitati formata din prietenii lui de bloc cu care se joaca online.

Rolurile lor in comunitate sunt castigate si sustinute prin aprecierea celor din jurul lor. Vorbim de roluri naturale, pe care fiecare persoana le are de-a lungul proprii evolutii, si de roluri artificiale [lider, profesor]. Toate comunitatile au regulile lor. Membrii comunitatilor au niste asteptari. Regulile sunt nescrise, in sensul ca nu sunt contracte sau legi. Daca nu iti plac regulile, incerci sa le schimbi. Daca celorlalti membri nu le plac, vei fi izolat. Daca doar unora le plac, se va sparge comunitatea in altele mai mici. De subliniat, apartenenta la o comunitate este voluntara. Nu-ti place? Iesi din comunitate.

Subliniez: prin artificial spun facut de om. Prin natural spun gasit in natura, fara interventia omului. Artificial nu are o semnificatie negativa, nu e nimic rau in sine la ceva artificial.

Societate – Familia Popescu traieste in Romania, stat democratic. Romania este o constructie artificiala, o conventie temporara. Inainte sa ma injurati, vedeti o poza cu planeta sau o simulare a miscarii continentelor. Romania exista de nici 100 de ani sau poate de 2000 de ani – irelevant. Statul roman e o conventie cu care aproape toti suntem de acord. Popestii sunt nascuti in Romania, au cetatenia romana, locuiesc pe teritoriul romanesc – asadar fac parte din societatea romaneasca.

Statul si sursa de putere a guvernantilor

Familia Popescu traieste in statul Romania, oraganizat ca o republica cu o guvernare democratica. Inainte de 1989 Romania a fost o republica totalitara, cu partid unic, care se pretindea democratic. Intre 1881 si 1947 statul a fost o monarhie, in care democratia era partial prezenta. Domnul si Doamna Popescu s-au nascut in comunism. Parintii lor in monarhie, iar copilul intr-un regim democratic. E important sa retinem aceste lucruri pentru a realiza ca forma de guvernamant este schimbatoare.

Pentru ca statul sa existe, este nevoie de o structura de organizare si conducere. Domnul Popescu are rolul artificial de politist. El este politist cata vreme toti recunoastem calitatea lui de politist. E nevoie de o structura a statului [restul politiei] ca sa ne convinga cu forta ca trebuie sa luam in serios ce spune si ce face politistul Popescu. Tot statul da legi prin care face educatia obligatorie si ii ofera recunoasterea Doamnei Popescu in functia artificiala de profesor. Cand vorbim de stat si de tot aparatul administrativ ne referim la o constructie artificiala, care foloseste persoane fizice, naturale, in roluri artificiale [presedinte, profesor, politist, inspector s.a.m.d].

Democratia este forma de guvernament a statului. Sursa de putere a democratiei sta in deciziile luate de majoritatea cetatenilor. Presedintele, parlamentarii, primarii, conducatorii centrali si locali sunt alesi prin vot. Alesii iau mai departe decizii in numele tuturor.

In functie de sursa puterii, alte forme de organizare a statului pot fi:

• Autocratia — conducerea aflata in mana unui singur om: rege, imparat, dictator [bun sau rau]. Vezi Emiratele Arabe, Oman, Qatar, Monaco azi sau majoritatea statelor pana in anul 1900.
• Teocratia — conducerea aflata in mana unui lider religios. Vezi Vatican sau Iran.
• Stratocratia — conducerea militara a unui stat. Vezi Myanmar azi sau Sparta in trecut.
• Anarhia — un sistem fara conducator sau o conducere centralizata. Vezi Islanda sau Irlanda Celtica in trecut.

Democratia impinsa ca valoare globala astazi este rezultatul politicii internationale americane de la inceputul anilor 1900. Pana la primul razboi mondial, in toata Europa existau trei republici democratice: Franta, Elvetia si Portugalia.

Partidele sunt organizatii artificiale in care oamenii isi propun sa obtina si sa exercite putere politica intr-o democratie. Paradoxal, exista state cu un singur partid politic ce se pretind democratice, de obicei cele comuniste. Ca exemple avem Republica Democrata Populara Coreea de Nord, Laos sau Romania sub comunism.

Democratia isi justifica existenta prin dorinta majoritatii de a trai intr-un sistem democratic. Insa pe acceptul majoritatii se bazeaza si celelalte forme de guvernament. Accept nu inseamna sustinere entuziasta. Accept inseamna neimpotrivire. Daca nu faci nimic impotriva, implicit accepti si validezi sistemul. Faptul ca il accepti este folosit de propaganda sistemului pentru re-justificare si re-validare in ochii multimii.

Mecanismele democratiei. Campania pro-vot.

Campaniile iesi la vot de azi sunt fundamental campanii valideaza statul democratic. Spun asta datorita modului in care este formulat mesajul si pentru ca oamenii nu sunt invitati sa se gandeasca la un sistem mai bun, ci strict sa voteze. Motivele expuse variaza de la utilitate [Vorbesc altii pentru tine], la fals [Numai votand poti schimba ceva] si merg pana la ridicol [Iti aleg altii nevasta in locul tau]. Ma indoiesc ca vedetele stiu exact ce promoveaza.

O sa vedeti cum statul si multe organizatii sau persoane care sprijina sincer democratia sunt in spatele acestor campanii. Mesajele lor sunt de forma: democratie pentru ca doar prin democratie functioneaza democratia, respectiv stim ca democratie. Luati ca exemplu pledoaria celor de la RomaniaOne. O poveste emotionanta despre potcoava. Problema este ca poti inlocui cuvantul democratie cu autocratie sau comunism sau dictatura poneiului roz, iar argumentatia ramane in picioare. Cata vreme pledoaria ta are la fel de mult sens chiar si cand ii inlocuiesc subiectul cu opusul lui, ceva e putred in Danemarca.

Nu pot trece cu vederea ca Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare, domnitori — autocrati, sunt folositi in clipurile pro-vot ca motivare pentru o decizie democratica. Domnitorul este in antiteza cu ideea de conducator democratic. Razboiul de unitate statala e in antiteza cu decizia individuala. Tot conceptul e amuzant in minim 2 dimensiuni.

Campaniile sunt amuzante si au un apel de suprafata: implicarea in societatea democratica. Inainte de a raspunde la apel trebuie sa constientizam rolul lor de fond, acela de a legitimiza democratia. Ar fi o pozitie lipsita de ipocrizie daca s-ar explica sistemul democratic in campanii. Acest tip de apel la vot te invita sa fii ignorant social, dandu-ti falsa impresie ca iti faci datoria fata de o societate naturala eterna [cand, de fapt, ordinea democratica este artificiala si temporara].

Mecanismul puterii este urmatorul: ai nevoie de putere politica pentru a da legile, pentru a reglementa libertatea individuala si economica. Cine are puterea politica va controla total sau partial restul activitatilor dintr-un stat. Va crea o ordine artificiala in care membrii societatii sa fie rasplatiti discretionar. Bataia partidelor si a oamenilor politici, in general, este pentru a castiga control si privilegii. De aceea investesc in campanii electorale, de aceea cumpara functii, de aceea se angreneaza ani de zile in activitati neproductive economic. Salariile parlamentarilor sunt o gluma, dar nimeni nu merge in parlament pentru salariu.

Domnul Popescu s-a inscris si a activat intr-un partid socialist, sperand ca va forta statul sa dea un salariu mai mare, lui si sotiei. Doamna Popescu s-a inscris a activat in partidul matematicienilor liberali, sperand ca prin puterea politica a partidului va putea asigura un statut mai bun dascalilor, dar si o pensie consistenta tuturor fostilor profesori de matematica. Copilul Popescu s-a declarat scarbit de politica. Prefera sa se joace pe calculator, cata vreme oricum nu el umple frigiderul si nici nu plateste intretinerea.

Nedreptatea fundamentala in cursa dupa privilegii, locuri de munca sau batraneti linistite asigurate de stat este faptul ca privilegiile se bazeaza pe munca altora. Statul in sine nu produce. Acei oameni de pe afise nu muncesc cot la cot cu milioanele de romani. Nu stau la masina de cusut, la calculator, pe camp sau intr-o fabrica. Preocuparea lor este folosirea puterii pentru a dirija rezultatul muncii altora. O parte din bani se duc la pensii pentru voturi, o alta parte in firmele sponsorilor politici, o alta in domeniile in care au interese [poate sunt si ei profesori]. Activitatea politica nu trebuie sa fie sustenabila economic. Politicienii nu sunt responsabili si nu platesc greselile din buzunarul propriu.

Democratia este asadar dictatura alesilor majoritatii. Ii spun dictatura deoarece nu ai optiunea de a spune: Multumesc, nu vreau democratie. Vreau sa fiu in afara sistemului sau eu si cu vecinul vrem un rege care sa ne conduca viata. Pentru ca esti obligat sa te conformezi, este o dictatura, cu bune si rele. Rezultatele deciziilor reprezentantilor alesi democratic sunt uneori bune, desi, in Romania, sunt, de obicei, proaste.

Anevoiosul drum spre libertate

Etic, nu pot sustine decat un sistem in care libertatea este individuala. Nu pot sustine un sistem artificial, in care contributiile personale sunt obligatorii, nu voluntare. De aceea, personal, nu sustin democratia. O accept in Romania, asa cum accept autocratia in tara in care locuiesc. In mod evident, nu locuiesc in Romania, desi sunt cetatean roman.

Dupa ce vizitezi un numar de tari si vezi mai toate formele de organizare sociala realizezi ca politica e doar o dimensiune a universului in care traim. Dimensiunea economica este mult mai importanta si se poate vedea clar in actiune cand pietele sunt liberalizate. O tara comunista cu un sistem economic privat, precum China, este o putere economica. De aceea Emiratele Arabe sau Hong Kong sunt foarte dezvoltate. Puterea politica poate distruge puterea economica, si invers.

Prefer o societate fundamentata pe principii economice, nu politice, deoarece implica o ordine naturala. In practica, in orice tara exista un raport intre economic si politic. Cu cat influenta politica si statul sunt mai mari, cu atat performanta economica scade, iar populatia este mai saraca – vezi Coreea de Nord.

Oamenilor nu le pasa de democratie pentru ca nu le pasa de politica in general. Oamenii obisnuiti sunt decenti. Ei nu pretind ca vecinul sa le dea o parte din avutul personal. Lor nu le pasa de politica pentru ca, adanc, in stratul convivial, ei simt ca e o mare porcarie la mijloc. Din pacate, oamenii de rand nu se obosesc sa transforme banuiala in rationament si nici sa intelega cum functioneaza lumea in care traiesc.

Viata zilnica e in zona comunitatii si e marcata direct de probleme economice, nu politice. Lipsurile cotidiene sunt de natura economica. Dar, cum oamenii nu fac o conexiunea clara intre economic si politic, pozitiile lor degenereaza intr-o supa de ganduri: Astia nu fac nimic bun pentru tara, Sunt toti o apa si un pamant, Viata e grea! Duceti-va dracului cu politica voastra. Ca rezultat, ei legitimizeaza ordinea politica, chiar asa ineficienta cum e considerata. Sunt convins ca mare parte din populatia tarii ar renunta rapid la democratie daca li s-ar oferi un sistem care sa le garanteze o existenta modesta.

E acceptabil sa nu votezi, cata vreme stii de ce nu votezi. Sunt toti la fel sau eu nu ma murdaresc politic nu se califica drept argumente. Sunt o demonstratie de:

• ignoranta (nu intelegi structura lumii in care traiesti)
• pasivitate (nu faci nimic pentru a intelege si a actiona ulterior)
• ipocrizie (te astepti ca altii sa lupte pentru binele tau in timp ce tu nu faci nimic)

Poti sa nu votezi pentru ca nu crezi in democratie si nici in rezultatele votului. Poti sa nu votezi pentru ca ti se pare acceptabil sa fii condus fara a avea vreun cuvant de spus. Poti sa nu votezi pentru ca nu te intereseaza societatea in care traiesti. Poti sa nu votezi pentru ca vrei sa pleci intr-o tara mai buna. Sunt toate motive legitime.

Dar, atunci cand nu votezi si nu faci absolut nimic pentru societate pe langa vot, da-ti seama ca te plangi degeaba. Nu exista un drept de a te plange. Cata vreme tu nu existi social, nici opiniile tale nu exista: esti unul din cei pe care grecii ii numeau idiōtēs.

Cuvintele goale nu au nicio valoare, nici cand vin de la cetateni, nici cand vin de la politicieni. Prin cuvinte goale inteleg acele luari de pozitie care nu sunt urmate de o actiune a vorbitorului sau a celor care asculta. Atunci cand nu faci nimic altceva decat a vorbi, inseamna ca vorbesti degeaba.

Vei spune ca platesti taxe si ca te poti plange, fara sa votezi. Taxele sunt una din capcanele statului. Nu sunt plati voluntare, ci sunt obligatorii. Taxele sunt vointa majoritatii, compusa dintr-o minoritate activa si o majoritate pasiva. Daca vrei sa lupti impotriva taxelor, va trebui sa lupti impotriva sistemului artificial, pentru ca il privezi de bani, de sangele puterii. Pretentiile sau plansul efectiv – nu valoreaza nimic.

Cei care afirma ca prin vot faci politica, se insala. E ca si cum ai spune ca faci sport cand mergi, ca te droghezi cand bei un pahar de vin sau ca filozofezi cand te uiti la televizor. Prin vot nu faci politica, ci acorzi sprijinul tau celor care fac politica, in cadrul sistemului democratic.

Neprezentarea la vot inseamna sustinere pentru castigator. Asta faci ne-votand in democratie: sustii castigatorul. Daca ti se pare incorect trebuie sa schimbi fundamental mecanismele democratiei sau sa schimbi sursa de putere [anarhie, autorcratie, teocratie, stratocratie].

E suficient ca 20–30% din populatie sa voteze si restul sa stea acasa. Se fac doua tururi, se voteaza, se aleg conducatorii, se merge mai departe. Si 20% din populatie o sa mearga la vot doar pentru ca nu au alta activitate in comunitatea in care traiesc. E ca la balci: te duci, ca se duce lumea, iesi din casa, mai intalnesti un prieten s.a.m.d.

Bine, si cum schimbam lucrurile? Schimbarea e cliseul maxim, inevitabil in alegeri. Am o intrebare si mai buna: Cum devenim frumosi, bogati si de succes?… Cam la fel schimbam si lucrurile. Prin multa munca, a multora, nu doar individuala. Nu o sa vina niciun politician perfect care o sa ne duca pe culmile progresului. Sa ne asteptam ca altcineva sa ne rezolve problemele sau sa ne indeplineasca dorintele este infantil.

Ce poate face clasa politica pentru cetateni este sa renunte la puterea politica, sa micsoreze aparatul de stat. Adica sa nu ne puna piedici in incercarea noastra de a fi mai buni. Din milioane de oameni care incearca, unii vor reusi mai mult, altii mai putin. Tuturor le va fi mai bine. Chiar si cei care o duc prost azi vor trai intr-o tara mai avansata si mai bogata si vor castiga mai bine, nefiind nevoiti sa plece in strainatate pentru a face muncile de jos.

Nu putem schimba democratia nevotand. Cum ziceam, doar o consfintim. Cu atat mai putin putem schimba intreg sistemul facand … nimic. La alegeri putem directiona puterea catre unul sau mai multi politicieni. Ei au mereu nevoie de sustinerea populara, deci e aproape imposibil ca toti sa fie 100% deconectati de realitate si preocupati strict de interesul lor personal. Daca se ajunge in acel punct, e foarte usor ca un independent sa revendice puterea politica cu succes. Asadar votul are puterea de a desemna persoana care va lua decizii in numele tau.

Politicianul este un amplificator al opiniilor si intereselor personale, de partid si mai apoi sociale. In mod naiv, noi il consideram sclavul nevoilor societatii, influentat de partid si condamnat la decizii personale bune in folosul tuturor. Credem ca el e obligat sa se jertfeasca pentru noi, cei care i-am dat votul, sau nici macar atat. Nu e nevoie sa subliniez utopia acestui rationament atat de comun.

Comunismul ne-a vandut minciuna ca omul politic este tatal nostru, ca el inventeaza o ordine sociala perfecta, ca el ne va aduce bunastarea. Comunismul ne-a dezumanizat, indepartandu-ne de ordinea naturala a lucrurilor.

Romanul de rand nu stie ce inseamna libertatea, deoarece nu a trait si nu a gandit niciodata libertatea pana la capat. Libertatea ii este un concept strain. De aceea auzim ineptii precum libertate controlata, garantiile oferite de stat, sa dea statul legi bune, sa ne asigure locuri de munca si locuinte. De aceea consideram ca avem nevoie de oameni politici si ca salvarea noastra sta in ei. De aceea suntem crescuti intr-o cultura a dependentei, nu a libertatii.

Libertatea inseamna in primul rand responsabilitate fata de propria persoana si familie. Apoi libertatea inseamna implicare voluntara in comunitate si in societate. Libertatea nu inseamna sa ti se ia, nici sa ti se dea. Libertatea presupune intelegere si compasiune, din partea fiecaruia, intr-o ordine naturala a lucrurilor.

Un stat eficient este unul cu o structura de conducere restransa, care nu se amesteca in vietile oamenilor, nu le controleaza activitatile, nu intervine sa deregleze economia. Pe termen lung politicienii nu pot regla sau creste economia si nici nu pot imbunatati viata cetatenilor peste limitele naturale. La fel, ei nu pot schimba formula chimica a apei si nici nu o pot face sa curga la deal. Vorbim de limite naturale. Desigur, familia Popescu nu cunoaste aceste adevaruri simple, pentru ca nu a trait cu adevarat in libertate.

Un filtru foarte bun pentru a descoperi intentiile celor care vor putere politica este sa vezi cui servesc ideile lor de schimbare. Toti vor spune ca sunt in folosul public, dar e foarte usor sa detectezi circuitul banilor sau polarizarea puterilor sau privilegiilor. Aplicand regula aceasta vezi rapid ce hram poarta 95% din politicienii romani, pentru cine lucreaza, ce ordine artificiala vor sa impuna.

Eu sunt convins ca doar libertatea individuala este solutia pentru o viata decenta si echitabila. Trecand in sfera practica, sunt convins ca nu se va schimba peste noapte democratia din Romania cu un sistem mai bun. Singura optiune in acest moment este o versiune mult mai buna a democratiei, una in care statul este minimal, iar libertatea personala are o semnificatie.

Votam sau nu?

Politicienii sunt imaginea poporului. Ei sunt cetatentii cei mai insetati de putere, cei oportunisti, cei abili sau cei crescuti intr-o traditie politica a familiei. Exista si exceptii, insa ele doar confirma regula. E ipocrit sa ne plangem de calitatea lor, cata vreme calitatea noastra este de strict privitori. Ei actioneaza asa cum noi ii lasam colectiv sa actioneze.

Urmeaza alegerile prezidentiale. Imi cunosc valorile personale. Am vazut care sunt propunerile. Am citit programele politice ale candidatilor. Am evaluat fiecare candidat in functie de prestatia de pana acum.

Valorile mele sunt apropiate de cele din programul politic al Monicai Macovei. Nu ma identific total cu ea, nu o venerez, nu citesc programul inainte de culcare. Programul este imperfect si are cateva idei neclare sau care par contradictorii in lipsa unor explicatii. Pana la urma e programul ei, nu al meu.

Fiind primul politician care sustine libertatea, statul minimal, capitalismul, antreprenoriatul si mediul privat, in general, am decis ca o voi vota. Nimeni nu si-a asumat aceste valori ale decentei intr-un mod credibil in ultimii 25 de ani de democratie. Mai mult, am hotarat sa ma implic in campania de promovare si sa pun bazele proiectului Oameni Politicosi, alaturi de alti voluntari. Mi-am pus timpul si banii la bataie, ca sa o ajut. De fapt, sa ma ajut pe mine, sa-mi ajut familia si comunitatea romaneasca.

Poate ca Popestii au alte optiuni. Unul voteaza Ponta, iar celalalt Iohannis. Asta nu ma determina sa ii urasc, sa ii injur online, sa le mazgalesc cutia postala. Nici nu o sa tip la Copilul Popescu, spunandu-i ca e un iresponsabil dintr-o familie degenerata. Nu imi convin optiunile lor, dar alegerile vin si trec, si toti facem si alegeri bune si alegeri proaste in viata.

Daca Domnul Popescu ma opreste pe scara sa-mi prezinte alegerea lui, nu o sa-i zic Mai du-te-n ma-ta Popescule, eu votez cu Macovei! O sa-l ascult si o sa incerc sa inteleg de ce el considera ca alegerea lui e cea buna. Cu siguranta el va alege ce considera ca e cel mai bine pentru el si familia lui.

Cei care imi spun ca nu fac politica ar trebui sa faca si urmatorul pas, si sa spuna sincer: Nici nu inteleg lumea in care traiesc si nu ma obosesc sa o inteleg. Consider alegerea mea una virtuoasa. Cei care au o optiune, dar nu o afiseaza, ar trebui sa spuna, sincer: Stiu cu cine si de ce votez, insa mi-e frica de repercusiunile afirmarii alegerii mele. E bine sa nu ii enervezi pe cei din jur, chiar daca s-ar putea sa fii considerat las.

Daca postura de idiōtēs va jigneste puteti da vina pe sistemul democratic. Daca votezi, sustii sistemul. Daca nu votezi, sustii sistemul. Daca te implici sustii sistemul. Daca nu te implici, faci parte din categoria idiōtēs. Incorect? Paradoxal? Cu siguranta. La fel cum democratia prin reprezentanti si dictatura majoritatii sunt incorecte si, paradoxal, prezentate ca forma absoluta de libertate.

Alegerile ar trebui sa fie un moment de meditatie in care sa-ti dai seama ce trebuie sa faci acum si ce trebuie sa faci in viitor ca sa traiesti intr-o lume mai buna. Votul in oricare din directii sau absenta votului nu sunt alegeri personale gresite in sine. Gresit este sa votezi sau sa stai acasa fara sa gandesti, fara sa incerci sa intelegi minimal societatea in care traim. Am un indemn pentru milioanele de familii Popescu in perioada urmatoare, iar acesta este: Ganditi-va bine!

Autor: Dragos MANAC